2. Acțiune în constatarea refuzului nejustificat al UAT Municipiul Brașov de a atribui un loc de veci unui beneficiar al Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, republicată, cu modificările și completările ulterioare și al Decretului-Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, 31 octombrie 2024
Fond: Tribunalul Brașov a admis cererea de chemare în judecată formulată de Instituția Avocatul Poporului, în numele şi pentru reclamantă, în contradictoriu cu pârâta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ MUNICIPIUL BRAŞOV şi, în consecinţă, a constatat refuzul nejustificat al UAT Municipiul Braşov privind atribuirea unei loc de veci în beneficiul reclamantei, în calitate de beneficiară a OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000. Totodată, pârâta a fost obligată la recunoaşterea dreptului legitim al reclamantei, prin atribuirea, în mod gratuit, a unui loc de veci.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele aspecte:
”Tribunalul constată că răspunsurile oferite de către Primăria Municipiului ###### cererilor reclamantei, pentru recunoașterea dreptului său de a-i fi acordat, în mod gratuit, un loc de veci, îndeplinesc cerintele unui ”refuz nejustificat”, întrucât, prin conduita adoptată, autoritatea publică sesizată lipsește reclamanta de un drept recunoscut prin efectul legii, respectiv prin prevederile art. 5 lit.g din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Astfel, în condițiile în care reclamanta detine calitatea de persoană beneficiară a drepturilor conferite de OG nr.105/1999, iar printre aceste drepturi este reglementat și cel de a i se acorda, la cerere, cu titlu gratuit, loc de veci, autoritatea publică locală competentă nu poate refuza recunoașterea unui atare beneficiu pentru motivul că în cadrul unității administrativ teritoriale există un singur cimitir aflat în proprietatea municipiului, în incinta căruia nu mai există locuri de înhumare care să poată fi acordate în mod gratuit. Primăria, ca autoritate locală, deținătoare de patrimoniu, are sarcina de a iniția demersurile legale necesare pentru crearea unor noi locuri de veci/înhumare, în așa fel încât să poată fi pusă în aplicare efectiv și concret reglementarea specială oferită prin conținutul OG nr.105/1999.
Prin pasivitatea autorității, s-ar ajunge ca legea să fie golită de conținut, iar reclamanta ar beneficia numai de un drept teoretic, ceea ce nu este permis într-un stat de drept. #### de aceste considerente, se va admite cererea de chemare în judecată formulată de Institutia Avocatul Poporului, în numele şi pentru reclamanta #### ##### în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul ###### şi, în consecinţă: Va constata refuzul nejustificat al UAT Municipiul ###### privind atribuirea unei loc de veci în beneficiul reclamantei, în calitate de beneficiară a OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000. Va obliga pârâta la recunoaşterea dreptului legitim al reclamantei, prin atribuirea, în mod gratuit, a unui loc de veci.” (Extras din Hotarârea nr. 308/2025 din 09.04.2025 pronunțată de Tribunalul Brașov, cod RJ 9844723e4, https://www.rejust.ro/juris/9844723e4 )
Hotărârea Tribunalului Brașov nu este definitivă.
Recurs: Curtea de Apel Brașov a respins ca nefondat recursul formulat de recurenții Municipiul Brașov și Primarul Municipiului Brașov și a reținut că <<În acord cu prima instanţă, Curtea constată că argumentele comunicate de pârâtă la solicitarea reclamantei, respectiv faptul că „Cimitirul Municipal ###### nu mai are capacitatea fizică pentru atribuirea locurilor de veci” şi „nici nu mai sunt disponibile în prezent terenuri pentru crearea de noi parcele dedicate beneficiarilor Decretului #### nr. 118/1990 şi a Legii nr. 189/2000”, nu pot reprezenta o justificare pentru a refuza recunoaşterea dreptului fixat de lege în favoarea acesteia. Această interpretare se impune mai ales în contextul în care, în mod evident, din acelaşi răspuns rezultă că, anterior petiţiilor formulate de către intimata reclamantă, în luna august 2023, autoritatea publică recurentă a mai fost sesizată pentru realizarea aceluiaşi drept de alte 100 de persoane, această situaţie fiind deci cunoscută organelor de conducere ale recurentei şi lăsată nesoluţionată până la momentul soluţionării prezentului litigiu.
A accepta interpretarea contrară solicitată de recurenta pârâtă ar însemna a accepta că o instituţie publică nu are nicio obligaţie şi poate rămâne în pasivitate atunci când sunt necesare anumite acţiuni ale sale pentru realizarea unor drepturi prevăzute de un act normativ cu forţă de lege, adoptat de Parlament. Or, o astfel de interpretare nu poate fi validată, deoarece ar goli de conţinut actele normative care stabilesc drepturi în favoarea diverselor categorii de beneficiari.>>
Hotărârea este definitivă.
1. Acțiune în constatarea refuzului nejustificat al UAT Municipiul Brașov de a atribui un loc de veci unui beneficiar al Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, republicată, cu modificările și completările ulterioare și al Decretului-Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, 27 martie 2024
Fond: Tribunalul Brașov a admis cererea de chemare în judecată formulată de Institutia Avocatul Poporului, în numele şi pentru reclamantă, prin curator, în contradictoriu cu pârâta UAT Municipiul Braşov şi, în consecinţă, a constatat refuzul nejustificat al acestei autorități privind atribuirea unei loc de veci în beneficiul reclamantei, în calitate de beneficiară a OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000. Totodată, pârâta a fost obligată la recunoaşterea dreptului legitim al reclamantei, prin atribuirea, în mod gratuit, a unui loc de veci.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele aspecte:
„Transpunând la cauza dedusă analizei, Tribunalul constată că, răspunsurile oferite de către Primăria Municipiului ###### în urma cererilor formulate de către reclamantă, direct ori prin intermediului institutiei Avocatul Poporului, pentru recunoașterea dreptului său de a-i fi acordat, în mod gratuit, un loc de veci, îndeplinesc cerintele unui ”refuz nejustificat” în accepțiunea oferită acestei notiuni de Legea contenciosului administrativ, întrucât, prin conduita adoptată autoritatea publică sesizată a lipsit reclamanta de un drept recunoscut prin efectul legii, respectiv prin prevederile art. 5 lit.g din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Astfel, în conditiile în care, reclamanta detine calitatea de persoană beneficiară a drepturilor conferite de OG nr. 105/1999, fiind refugiată din ###### în #### ####### ## ######## ##.11.1940-06.03.1945, iar printre aceste drepturi este reglementată și posibilitatea acordării, la cerere, cu titlu gratuit, a unui loc de veci, autoritatea publică locală competentă nu poate refuza recunoasterea unui atare beneficiu legal, pentru motivul că, în cadrul unității administrativ teritoriale există un singur cimitir aflat în proprietatea municipiului, în incinta căruia nu mai există locuri de înhumare care să poată fi acordate în mod gratuit destinatarilor Legii nr. 189/2000, pentru aprobarea OG nr.105/1999, și ai Decretului #### nr. 118/1990.
În măsura în care, situatia se prezintă conform celor susținute de către Primăria Municipiului ###### în cuprinsul adreselor de răspuns comunicate în atenția reclamantei și a institutiei Avocatul Poporului, atunci în sarcina sa subzistă obligatia de a initia demersurile legale necesare pentru crearea unor noi locuri de veci/înhumare, în asa fel încât să poată fi pusă în aplicare în mod efectiv și concret reglementarea specială oferită prin conținutul OG nr. 105/199 care, la art. 5 lit.g, statuează în mod expres faptul că, persoanelor prevăzute de la art. 1, 3 şi 3^1 din ordonanță li se acordă, la cerere, în mod gratuit, un loc de veci.” (Extras din Hotărârea nr. 15/2025 din 10.01.2025 pronunțată de Tribunalul Brașov, cod RJ 2398274de, https://www.rejust.ro/juris/ 2398274de).
Hotărârea Tribunalului Brașov nu este definitivă.
Recurs: Curtea de Apel Brașov a respins ca nefondat recursul formulat de pârâta UAT Municipiul Brașov și a reținut că <<În acord cu prima instanţă, Curtea constată că argumentele comunicate de pârâtă la solicitarea reclamantei, respectiv faptul că „Cimitirul Municipal ###### nu mai are capacitatea fizică pentru atribuirea locurilor de veci” şi „nici nu mai sunt disponibile în prezent terenuri pentru crearea de noi parcele dedicate beneficiarilor Decretului #### nr. 118/1990 şi a Legii nr. 189/2000”, nu pot reprezenta o justificare pentru a refuza recunoaşterea dreptului fixat de lege în favoarea acesteia. Această interpretare se impune mai ales în contextul în care, în mod evident, din acelaşi răspuns rezultă că, anterior petiţiilor formulate de către intimata reclamantă, în luna august 2023, autoritatea publică recurentă a mai fost sesizată pentru realizarea aceluiaşi drept de alte 80 de persoane, această situaţie fiind deci cunoscută organelor de conducere ale recurentei şi lăsată nesoluţionată până la momentul soluţionării prezentului litigiu.
A accepta interpretarea contrară solicitată de recurenta pârâtă ar însemna a accepta că o instituţie publică nu are nicio obligaţie şi poate rămâne în pasivitate atunci când sunt necesare anumite acţiuni ale sale pentru realizarea unor drepturi prevăzute de un act normativ cu forţă de lege, adoptat de Parlament. Or, o astfel de interpretare nu poate fi validată, deoarece ar goli de conţinut actele normative care stabilesc drepturi în favoarea diverselor categorii de beneficiari.>>
Hotărârea este definitivă.