Proceduri necontencioase 2025

Printr-o serie de petiții, înregistrate la instituția Avocatul Poporului un petent a sesizat o posibilă încălcare a prevederilor art. 56  alin. (2) și (3) privind contribuțiile financiare, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 120-122 privind administrația publică locală, precum și art. 52 din Constituție, privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, prin adoptarea Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Constanța nr. 413/30.09.2024 privind aprobarea Regulamentului de instituire şi administrare a taxei de salubrizare, precum şi stabilirea taxei de salubrizare pentru utilizatorii serviciului de salubrizare.

Ca urmare a demersurilor efectuate, prin adresa nr. R-T125357/04.11.2025, înregistrată la instituția Avocatului Poporului sub nr. 37595/10.11.2025, Serviciul Public de Impozite și Taxe Constanța (SPIT Constanța) a reținut, prin răspunsul nr. R-S42989/11.09.2025, transmis petentului și instituției Avocatul Poporului că: „Rațiunea noului sistem de declarare și de plată cuprins în Regulamentul de instituire și de administrare a taxei de salubrizare aprobat prin HCL nr. 413/2024, a avut drept fundament factual, între altele, și identificarea incidentală a unor beneficiari reali ai serviciului de salubrizare, titulari ai unui drept de folosință acordat cu sau fără titlu asupra unui imobil și nedeclarați de către proprietari (situație în care se află și petentul în prezenta cauză), concluzia fiind că practica este una generalizată având în vedere raportul dintre cantitățile de deșeuri generate într-o zi pe teritoriul administrativ al municipiului Constanța, cantitatea estimată în medie de deșeuri de 1,1 kg/locuitor/zi și numărul de subiecți plătitori ai taxei ce deja figurau în evidența fiscală. (…).”

În acest context, s-a apreciat că formularea aleasă în ceea ce privește alin. (1) și alin. (2) al art. 4) din Regulamentul, aprobat prin HCL Constanța nr. 413/30.09.2024, nu îndeplinește cerința de claritate și previzibilitate a legii, în acord cu dispozițiile art. 36 alin. (l) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care prevede că: „Actele normative trebuie redactate într-un limbaj și stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar și precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale și de ortografie.”.

Plătitorul, în înțelesul Regulamentului, nu poate fi decât o persoană titulară a unui drept de proprietate (unul dintre coproprietari, în cazul proprietății comune) sau a unui drept de concesiune, închiriere sau folosință, după caz, asupra unei clădiri, aflată în proprietatea publică sau privată a municipiului Constanța.

Raportat la speța dată, precizăm faptul că alin. (1) al art. 4 stabilește obligația de depunere a declarației de impunere în sarcina utilizatorii casnici şi non-casnici (contribuabilul care datorează taxa de salubrizare potrivit definiției de la art. art. 2 lit. b) din Regulament), iar potrivit definiției date utilizatorului casnic, de același regulament, acesta poate fi și persoana fizică ce deține un drept de folosință, cu titlu oneros sau gratuit, asupra unei clădiri amplasate pe raza administrativ-teritorială a municipiului Constanța pe o durată de cel puțin 30 de zile consecutive, ceea ce duce la interpretarea că declarația de impunere poate fi depusă și de către chiriaș/comodatar, infirmând cele transmise de către SPIT Constanța, respectiv, că această declarație poate fi depusă numai de către titularul dreptului de proprietate în cazul proprietății exclusive.

În concluzie, Avocatul Poporului a apreciat că formularea aleasă atât în ceea ce privește alin. (1), cât și alin. (2) al art. 4) din Regulamentul, aprobat prin HCL Constanța nr. 413/30.09.2024 nu îndeplinește cerința de claritate și previzibilitate a legii, în acord cu dispozițiile din art. 1 alin. (5) din Constituție și art. 36 alin. (l) din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, fiind emisă o recomandare în acest sens, directorului executiv al Serviciul Public de Impozite și Taxe Constanța, ca, în exercitarea atribuțiilor legale (art. 13 pct. 8) din Regulamentul de organizare și funcționare al Serviciului Public de Impozite, Taxe şi alte Venituri ale Bugetului Local, aprobat prin HCL nr. 567/2023, să supună spre analiză Consiliului Local mun. Constanța propunerea de modificare a dispozițiilor art. 4) alin. (1) și (2) din Regulamentul de instituire şi administrare a taxei de salubrizare, precum şi stabilirea taxei de salubrizare pentru utilizatorii serviciului de salubrizare, aprobată prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Constanța nr. 413/30.09.2024, în acord cu definițiile date plătitorului, respectiv, utilizatorului casnic de art. 2 lit. g) și j) din același Regulament, astfel încât să nu se mai producă confuzie în rândul contribuabililor cu privire la persoana care are obligația de a declara și a depune la Serviciul de Impozite, Taxe şi alte Venituri ale Bugetului Local declarația de impunere pentru stabilirea taxei de salubrizare.

Ca urmare a recomandării emise în acest caz de către Avocatul Poporului, Consiliul Local mun. Constanța a adoptat Hotărârea Consiliului Local nr. 446/23.12.2025, prin care a stabilit că: „La Anexă, alineatele (1) şi (2) ale articolului 4 se modifică şi vor avea următorul cuprins: «Art. 4 – (1) în vederea înregistrării fiscale, utilizatorii casnici, alții decât cei menţionaţi la art. 2 lit. j) pct. ii şi iv)-vi), precum şi cei non-casnici au obligația de a completa şi de a depune la Serviciul de Impozite, Taxe şi alte Venituri ale Bugetului Local declaraţia de impunere pentru stabilirea taxei de salubrizare datorate în termen de 30 de zile de la data dobândirii acestei calităţi. (2) Pentru utilizatorii casnici prevăzuți la art. 2 lit. j) pct. ii şi iv)-vi), obligația completării şi depunerii declarației de impunere revine plătitorului.»”

Instituția Avocatul Poporului a sesizat Agenția Națională de Administrare Fiscală (denumit în continuare ANAF) cu o posibilă încălcare a prevederilor art. 22, art. 23, art. 24 și art. 53 din Constituție, privind dreptul la viață şi la integritate fizică şi psihică, libertatea individuală, dreptul la apărare și restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ca urmare a articolului ANAF își arogă dreptul de a băga oamenii la pușcărie. Modificarea care deschide larg ușa abuzurilor, în care erau prezentate cele menționate de către comentatorul economic Constantin Rudnițchi pentru RFI în comentariul intitulat „ANAF invită, ANAF somează, ANAF te bagă la închisoare”, cu trimitere la faptul că Ordinul nr. 128/2025 al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală privind aprobarea modelului și conținutului formularelor și documentelor utilizate în activitatea de control a Direcției generale antifraudă fiscală, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 120/10.02.2025, modifică substanțial legislația care reglementează relația dintre organele fiscale și contribuabili.

În acest context, instituția Avocatul Poporului a transmis către ANAF o adresă, în calitatea sa de organ emitent al Ordinului nr. 128/2025, în vederea analizării propunerii de modificarea a Anexei nr. 6 a acestui ordin, în sensul de a schimba cadrul legal incident actual, astfel încât, în situația în care contribuabilul nu dă curs somației transmise de către organele de control fiscal, fapta acestuia să nu fie încadrată în mod disproporționat ca fiind infracțiune și pedepsită ca atare, mai ales că, în acest caz, reglementarea a fost adoptată printr-un act administrativ normativ, care nu poate stabili fapte ce pot constitui infracțiuni și nici pedepse prevăzute pentru săvârșirea acestora. Potrivit interpretării dată de ANAF, dacă un contribuabil nu poate dovedi clar că nu a primit somația, se consideră că a refuzat „implicit” să colaboreze cu ANAF și, prin urmare, devin incidente prevederile art. 4 din Legea nr. 241/2005, cu modificările și completările ulterioare.

Prin adresa nr. 1157/2025, înregistrată la instituția Avocatul Poporului sub nr. 14143/2025, ANAF a răspuns în sensul că nu se impune modificarea Anexei 6 din Ordinul ANAF nr. 128/2025.

Considerând că ordinul criticat nu respectă exigențele Codului de procedură fiscală în ceea ce privește rezonabilitatea termenelor, justa proporție între scopul urmărit și mijloacele utilizate pentru atingerea acestuia, și prezumția de bună – credință a contribuabilului, raportat la prevederile art. 22, art. 23, art. 24 și art. 53 din Constituție, precum și la dispozițiile art. 77 – art. 78 din Legea nr. 24/2000, cu modificările și completările ulterioare, Avocatul Poporului a emis o Recomandare Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în vederea analizării posibilității modificării Anexei nr. 6a din Ordinul nr. 128/2025, emis de ANAF, în sensul de a schimba cadrul legal incident actual, astfel încât, în situația în care contribuabilul nu dă curs somației transmise de către organele de control fiscal, fapta acestuia să nu fie încadrată în mod disproporționat și nelegal, ca fiind infracțiune și pedepsită ca atare, întrucât, în acest caz, reglementarea a fost adoptată printr-un act administrativ normativ, care nu poate stabili fapte ce pot constitui infracțiuni și nici pedepse prevăzute pentru săvârșirea acestora.

ANAF nu și-a însușit recomandarea, iar prin adresa nr. APRS 5099/26.01.2026 a precizat că își menține punctul de vedere transmis prin adresa nr. 1157/05.05.2025, în care se susținea că Ordinul Președintelui ANAF nr. 128/2025 nu „reglementează infracțiuni, ci stabilește formularistica necesară exercitării atribuțiilor legale ale Direcției Generale Antifraudă Fiscală și că formularul ”Somație” este utilizat în cazuri excepționale, doar atunci când în mod repetat, cu intenție, un contribuabil care prezintă un risc fiscal semnificativ refuză să se conformeze și să colaboreze cu organele fiscale și nu dă curs solicitării de a prezenta documentele solicitate prin formularul ”Invitație”. Prin urmare, refuzul contribuabilului verificat de a da curs celor solicitate prin formularul ”Invitație” și prin formularul ”Somație” este considerat un refuz nejustificat, în caz contrar acesta având dreptul de a solicita o amânare pentru motive obiective și întemeiate.”

Ulterior modificării Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2024, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 47/2025, art. 244 alin. (4) din acest act normativ, prevede că: „Asigurații beneficiază de servicii de fizioterapie, conform planului terapeutic, pe baza prescripției medicale și a diagnosticului clinic stabilit de către medicul de specialitate curant sau medicul prescriptor, servicii stabilite în conformitate cu prevederile Legii nr. 229/2016 privind organizarea și exercitarea profesiei de fizioterapeut, precum și pentru înființarea, organizarea și funcționarea Colegiului Fizioterapeuților din România, cu modificările ulterioare, în condițiile prevăzute în contractul-cadru și în normele sale de aplicare.”

Astfel, potrivit punctului de vedere al Ministerului Sănătății, formulat în acest context, prin modificarea art. 244 alin. (4) din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, medicul de recuperare, medicină fizică și balneologie nu a fost exclus din echipa multifuncțională pentru aplicarea procedurilor de recuperare/reabilitare a pacienților. Mai mult, nu toate afecțiunile care necesită fizioterapie sunt de gravitate ridicată care să impună executarea ”planului individual de reabilitare”, întocmit de către medicul cu specialitatea de medicină fizică și reabilitare, astfel că, în acest caz, este necesar a se lua în calcul și varietatea tipurilor de afecțiuni pentru care fizioterapia este recomandată.

În acest sens, sunt și prevederile art. 4 din Legea nr. 229/2016 privind organizarea și exercitarea profesiei de fizioterapeut, precum și pentru înființarea, organizarea și funcționarea Colegiului Fizioterapeuților din România, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora „ (…) fizioterapeutul este absolventul de studii universitare, posesor al unui titlu oficial de calificare în fizioterapie, conform prevederilor art. 11, care aplică, sub prescripţie medicală, activităţile specifice prevăzute la art. 13[1], pe baza principiilor de promovare a sănătăţii, de profilaxie şi tratare a bolilor, în baza diagnosticului clinic stabilit de medicul de specialitate.”.

Prin urmare, se apreciază că, reglementarea modului în care sunt acordate serviciile de fizioterapie din textul actual al art. 244 alin. (4) din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum a fost adoptată prin Legea nr. 47/2025, este în acord atât cu actul normativ care reglementează serviciile publice conexe actului medical, cât și cu dispozițiile privind organizarea și exercitarea profesiei de fizioterapeut, întrucât aceste servicii sunt acordate exclusiv în baza prescripției medicale și a diagnosticului clinic stabilit de către medicul de specialitate curant sau medicul prescriptor.

În consecință, apreciem că interpretarea în sensul căreia, modificarea legislativă adusă art. 244 alin. (4) din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum a fost adoptată prin Legea nr. 47/2025, reduce sau elimină rolul medicului de medicină fizică și de reabilitare nu poate fi reținută.

În plus, asigurații beneficiază de aceste servicii în condițiile prevăzute în contractul-cadru și în normele sale de aplicare, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 521/2023 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate: care prevede că: „Serviciile de sănătate conexe actului medical sunt furnizate de (…) fizioterapeuți și pot face obiectul contractelor încheiate de casele de asigurări de sănătate cu medicii care acordă servicii de îngrijiri paliative în ambulatoriu, precum și cu medicii de specialitate”. În acest ultim caz, sunt decontate „servicii furnizate de fizioterapeut, conform unui plan recomandat de medicul de medicină fizică şi de reabilitare”.

Rămâne așadar la aprecierea pacientului ca, în cazul în care dorește decontarea serviciilor de fizioterapie prescrise de medicii de specialitate, să solicite unui medic de medicină fizică și reabilitare emiterea unui plan de proceduri specifice.

Totodată, precizăm și faptul că nu i se poate condiționa pacientului accesul la acest tip de serviciu medical, de existența programului individual de reabilitare, și nici activitatea fizioterapeuților din centrele DGASPC, a școlilor speciale sau a acelora care colaborează cu furnizorii de îngrijiri la domiciliu sau de îngrijiri paliative nu poate fi restricționată în acest caz.

În acest context, apreciem că o contribuție însemnată o are și Ministerul Sănătății, care stabilește numărul de locuri de rezidențiat pentru specialitatea medicină fizică și reabilitare potrivit art. 2 alin. (3) din  Ordonanța nr. 18/2009 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, cu modificările și completările ulterioare, care prevede că: „la stabilirea cifrei de şcolarizare se are în vedere capacitatea de pregătire disponibilă comunicată de instituţiile de învăţământ superior cu profil medical acreditate.”.

De asemenea, potrivit art. 17 alin. (1) din același act normativ, „Rezidenţiatul pe locuri se organizează pentru un număr de locuri în acord cu necesităţile din teritoriu, stabilit conform previziunilor pe specialităţi pentru următorii 3-7 ani transmise de direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, (…), conform politicilor de resurse umane promovate.”.

Distinct de rezidențiatul pe locuri este organizat și rezidențiatul pe posturi în funcţie de numărul de posturi solicitate de unităţile medico-militare şi unităţile sanitare, aflate în subordinea Ministerului Sănătăţii, autorităţilor administraţiei publice locale sau ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie, caz în care rezidenţii încheie contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată cu unitatea sanitară publică care a publicat postul respectiv (spre deosebire de rezidențiatul pe locuri când contractul de muncă este încheiat doar pentru perioada rezidențiatului). Prin urmare, forma de rezidențiat pe posturi reflectă fidel necesitatea imediată a numărului de posturi de medici disponibile în unitățile sanitare. Comparația numărului de locuri de muncă disponibile pentru care a fost organizat rezidențiatul pe posturi, prin raportare la cifra de școlarizare a rezidențiatului pe locuri pentru specialitatea medicinii fizice și de reabilitarea, argumentează faptul că previziunea pentru următorii 3-7 ani este de a suplimenta la nivel național numărul de medici în această specialitate și că planificarea resurselor umane ține cont de nevoile și cererile înregistrate la nivelul sistemului de sănătate, potrivit obiectivelor din Strategia Multianuală pentru Dezvoltarea Resurselor Umane în Sănătate 2022-2030.

[1] Art. 13 Activităţile exercitate de către fizioterapeut sub prescripţia medicului specialist sunt următoarele:

a)examinarea somatofuncţională a pacientului/beneficiarului de servicii de fizioterapie, prin utilizarea, fără a se limita la acestea, a observaţiei, instrumentelor/tehnicilor/scalelor specifice de evaluare somatofuncţională;

b)stabilirea nevoii de intervenţie specifică şi elaborarea planului fizioterapeutic;

c)acordarea asistenţei terapeutice şi profilactice pentru prevenirea alterării funcţiei, a limitărilor de activitate şi a restricţiilor de participare;

d)acordarea asistenţei fizioterapeutice şi de recuperare în patologii ale sistemelor neuro-musculo-scheletic, cardiovascular, respirator, digestiv, neuroendocrin, metabolic şi urogenital, în domeniul traumatologiei sportive, pediatriei, geriatriei, reumatologiei, ORL şi în alte condiţii medicale şi chirurgicale frecvent întâlnite în practica fizioterapeutului;

e)aplicarea activităţilor specifice de fizioterapie, fără a se limita la acestea, precum: exerciţiu fizic cu scop terapeutic, terapie manuală, hidrokinetoterapie, tehnici efectuate cu ajutorul instrumentelor/aparatelor/instalaţiilor corespunzătoare, prin aplicare de contenţii elastice/adezive/orteze sau prin mecanoterapie, scripetoterapie, electroterapie, termoterapie, imobilizări/posturări.

 Instituția Avocatul Poporului, prin Biroul Teritorial Brașov, a fost sesizată în legătură cu o posibilă încălcare a dreptului de proprietate privată, protejat de art. 44 din Constituție, ca urmare a refuzului Ministerului Apărării Naţionale de a elibera avizul specific pentru vânzarea unui teren situat în extravilan, conform art. 4 alin. (1) lit. e) din Anexa 2 la Ordinul comun nr. 719/740/M.57/2.333/2014, cu modificările ulterioare. Autoritatea națională a respins cererea petentei motivat de faptul că lipsește avizul MADR/DJA, prevăzut la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 17/2014, cu modificările ulterioare.