Fond: Tribunalul Prahova a admis în parte acțiunea. Obligă Primarul UAT Azuga să emită dispoziţie de aprobare a demolarii mijlocului de publicitate amplasat în orasul Azuga, judet Prahova, şi de demolare în conformitate cu prevederile art. VII din Legea nr. 154/2017, pe cheltuiala proprietarului panoului publicitar, cu emiterea autorizaţiei de desfiinţare şi fără sesizarea instanţelor judecătoreşti. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Hotărârea Tribunalului Prahova nu este definitivă.
Fond: Tribunalul Brăila a admis cererea astfel cum a fost modificată. A dispus anularea anularea a Hotărârii Consiliului Local a comunei Romanu, Jud. Brăila nr. 77/20.12.2022, în ceea ce privește mențiunea cuprinsă în Anexa nr. 1, parte integrantă din această hotărâre, care prevede că „taxa de habitat este datorată: a) de persoane fizice, locuitori ai comunei Romanu, Jud. Brăila și b) de persoanele fizice care au domiciliul în afara localitătii Romanu, dar detin o locuinţă pe raza localității. Nivelul taxei de habitat percepute în aceste situatii este egal cu taxa de habitat pentru o persoană”, precum si anularea parțială a Hotărârii Consiliului Local a comunei Romanu Jud. Brăila nr. 81/15.12.2021, în ceea ce privește mențiunea cuprinsă în Anexa nr. l, parte integrantă din această hotărâre, care prevede că „taxa de habitat care este datorată numai de persoane fizice, locuitori ai comunei Romanu, Jud. Brăila”. A dispus obligarea pârâtelor să restituie reclamantei suma de 144 de lei, achitată cu titlu de taxa de habitat, pentru anii 2022 și 2023. Hotărârea a rămas definitivă prin respingerea recursului ca fiind nefondat.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în principal, următoarele aspecte:
„Tribunalul reține că în cauză sunt relevante dispozițiile art. 3 din Legea nr. 101/2006 privind serviciul de salubrizare a localităților potrivit cărora acestea se organizează și funcționează pe baza mai multor principii printre care și acelea privind: tarifarea echitabilă, corelată cu calitatea și cantitatea serviciului prestat; nediscriminarea și egalitatea de tratament al utilizatorilor.
De asemenea, potrivit art. 2 pct 55 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele locale “taxa este suma plătită de o persoană fizică sau juridică de regulă, pentru serviciile prestate acesteia de către un operator economic, o instituție publică ori un serviciu public.”
Relevante în cauză sunt și prevederile art. 484 alin 3 din Codul Fiscal potrivit cărora: “taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice sau juridice care beneficiază de serviciile oferite de instituția sau serviciul public de interes local potrivit regulamentului de organizare și funcționare al acestora, sau de la cele care sunt obligate, potrivit legii, să efectueze prestații ce intră în sfera de activitate a acestui tip de serviciu”.
În referire la taxa de habitat impusă pentru anul 2023 conform HCL /2022, tribunalul reține că prin instituirea unei taxe speciale de salubrizare, atât pentru proprietarii imobilelor locuite, cât și pentru cele nelocuite, se încalcă principiile prevăzute de art. 3 lit f și g din Legea nr. 101/2006, câtă vreme aceștia din urmă nu sunt beneficiarii serviciului pentru care a fost instituită respectiva taxă.
[…] tribunalul apreciază că instituirea unei taxe de habitat pentru persoanele care nu locuiesc în imobil, egale cu taxa de habitat pentru o persoană contravine principiului tarifării echitabile și corespunzător cantității serviciului prestat.
Împrejurarea că instituția Prefectului nu a contestat aceste acte administrative nu poate conduce la concluzia validității acestora, cât timp s-a facut dovada nelegalității adoptării acestora.
Urmare a anulării actelor administrative contestate, ca urmare a principiului accesorium sequitur principale, va dispune obligarea pârâtelor să restituie reclamantei suma achitată cu titlu de taxa de habitat, pentru anii 2022 și 2023.” ( Extras din Hotărâre civilă nr. 70/2024 pronunțată la data de 06 martie 2024 de către Tribunalul Brăila, Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, https://www.rejust.ro/juris/987624g46)
Recurs: Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondat. Hotărârea este definitivă.
În acest sens, instanța de recurs a reținut că:
“Cu titlu preliminar, Curtea reține faptul că taxa de habitat este o taxă specială în sensul art. 484 din Codul fiscal, aceasta nefiind prevăzută în mod expres în Codul Fiscal, cum este cazul taxei pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor, taxei pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate și taxa hotelieră.
Atunci când autoritățile deliberative ale administrației publice adoptă taxe speciale, cu excepția faptului că taxa poate fi aplicată doar în anumite domenii, aceasta se încasează numai de la persoanele care beneficiază în mod efectiv de serviciile oferite de instituție sau serviciul public de interes local pentru care s-au instituit taxele respective.
În cauză, nelegalitatea parțială a celor două hotărâri de consiliu local nu vizează faptul că autoritatea locală deliberativă a hotărât adoptarea unei taxe speciale de habitat, ci modalitatea în care consiliul local al comunei a înțeles să stabilească impunerea acestei taxe fără să țină cont de beneficiarii serviciului pentru care a fost instituită taxa.
De asemenea, în cazul persoanelor fizice care au domiciliul în afara localității, dar dețin o locuință pe raza localității, așa cum a reținut și instanța de fond, se încalcă principiile prevăzute de art. 3 lit. f și g din Legea nr. 101/2006, câtă vreme aceste persoane nu sunt beneficiarii serviciului pentru care a fost instituită taxa.
În cauză nu este vizat dreptul de a beneficia de serviciul de salubrizare al persoanei fizice sau juridice, ci impunerea unei taxe speciale “per persoană” și nu în funcție de calitatea și cantitatea serviciului prestat.
De asemenea, potrivit art 26 alin. 3 din Legea nr. 101/2006, privind serviciul de salubrizare a localităților, “(3) Autoritățile administrației publice locale au obligația să implementeze instrumentul economic “plătește pentru cât arunci” în conformitate cu prevederile art. 17 alin. (5) lit. h) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2021, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, autoritățile administrației publice locale ale unităților administrativ teritoriale au obligația de a implementa, cu respectarea prevederilor Ordonaței Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, instrumentul economic ”plătește pentru cât arunci” și aprobarea de tarife distincte pentru gestionarea cel puțin a deșeurilor de hârtie, metal, platic și sticla.”( Extras din Decizia nr. 679/R pronunțată în ședința publică din data de 09 iulie 2024 de către Curtea de Apel Galați, Secția contencios administrativ și fiscal, https://www.rejust.ro/juris/98g233de6).
Fond: Tribunalul Botoșani a admis, în parte, acțiunea, și a anulat parţial Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Botoșani nr. 366 din data de 21.12.2015 referitor la condiţionarea aprobării extinderii de achitarea la zi a sumelor destinate chiriei şi plata furnizorilor de utilităţi, în măsura în care condiţionarea se referă la debitele altor chiriaşi decât cei cărora li se aprobă extinderea. Totodată, instanța a anulat parţial Dispoziţia nr. 25395 din data de 19.10.2022, emisă de către Primarul municipiului Botoşani, referitor la condiţia achitării la zi a sumelor destinate chiriei şi plata furnizorilor de utilităţi, în măsura în care condiţionarea se referă la debitele altor chiriaşi.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele aspecte:
„ În speţă, după cum s-a arătat anterior, condiţia motivării actului administrativ nu este îndeplinită pentru soluţia normativă privind aprobarea extinderii şi repartizarea noii locuinţe sub condiţia achitării la zi a sumelor destinate chiriei şi plata furnizorilor de utilităţi de către noii chiriaşi.
În plus, reclamanţii, încadraţi în gradul de handicap grav, respectiv accentuat, beneficiază de dispoziţiile art. 20 din Lege nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap care prevăd acordarea unei camere de locuit, suplimentar faţă de normele minimale de locuit prevăzute de lege, pe baza contractelor de închiriere pentru locuinţele care aparţin domeniului public sau privat al statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale ale acestuia, precum şi scutirea de la plata chiriei pentru suprafeţele locative cu destinaţie de locuinţe deţinute de stat sau de unităţile administrativ-teritoriale ale acestuia şi care sunt în folosinţa acestor persoane, fără a se condiţiona acordarea acestor drepturi de încadrarea locuinţei repartizate în categoria locuinţelor ,,sociale”: (…)
Prin urmare, soluţia normativă cuprinsă în Hotărârea Consiliului Local al municipiului ######## nr. 366 din data de 21.12.2015 referitor la condiţionarea aprobării extinderii de achitarea la zi a sumelor destinate chiriei şi plata furnizorilor de utilităţi, este nelegală în măsura în care condiţionarea se referă la debitele altor chiriaşi decât cei cărora li se aprobă extinderea, cu preluarea acestor debite.
De asemenea, fiind adoptată în baza Hotărârii Consiliului Local al municipiului ######## nr. 366 din data de 21.12.2015, ca urmare anulării, prin prezenta, a temeiului legal al impunerii obligaţiei de preluare a obligaţiilor fostului chiriaş, şi Dispoziţia nr. 25395 din data de 19.10.2022 emisă de Primarul municipiului ########, referitor la condiţia achitării la zi a sumelor destinate chiriei şi plata furnizorilor de utilităţi, în măsura în care condiţionarea se referă la debitele altor chiriaşi, ca act administrativ cu caracter individual şi subsecvent, urmează a fi anulată.” (Extras din Hotărârea nr. 101/2024 din 13.03.2024 pronunțată de Tribunalul Botoșani, cod RJ 729268324, https://www.rejust.ro/juris/729268324).
Hotărârea a rămas definitivă, prin neexercitarea căii de atac.