Fond: Tribunalul Prahova a admis în parte acțiunea. Obligă Primarul UAT Azuga să emită dispoziţie de aprobare a demolarii mijlocului de publicitate amplasat în orasul Azuga, judet Prahova, şi de demolare în conformitate cu prevederile art. VII din Legea nr. 154/2017, pe cheltuiala proprietarului panoului publicitar, cu emiterea autorizaţiei de desfiinţare şi fără sesizarea instanţelor judecătoreşti. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Hotărârea Tribunalului Prahova nu este definitivă.
Fond: Tribunalul Olt a admis acțiunea și a dispus obligarea Consiliului local al municipiului Slatina – Serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor la eliberarea avizului prealabil necesar transcrierii certificatului de căsătorie cu seria (…). De asemenea, a obligat Primarul municipiului Slatina la transcrierea certificatului de căsătorie cu seria (…) eliberat de autoritățile din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.
Hotărârea Tribunalului Olt nu este definitivă.
În esență, instanța a reținut următoarele: „Instanța reține că refuzul autorităţii administrative locale privind emiterea avizului prealabil necesar transcrierii certificatului de căsătorie este greşit motivat pentru că se bazează pe o situaţie de fapt eronată, constând în verificarea legalităţii transcrierii certificatului de căsătorie cu ##### ### ### ##### din data de 04.08.2017, fără a se lua în calcul faptul că acesta a fost modificat prin certificatul de căsătorie cu ##### ### ### ###### din data de 26.10.2021.
Certificatul de căsătorie iniţial, încheiat între persoane de acelaşi sex, cu ##### ### ### ##### din data de 04.08.2017, eliberat de către autorităţile engleze, a fost modificat ca urmare a intervenirii hotărârii judecătoreşti pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 de încuviinţare a schimbării sexului reclamantului din „feminin” în ..masculin” din anul 2020 şi de efectuare a menţiunilor cuvenite în registrul de stare civilă.
În aceste circumstanţe, devin aplicabile dispoziţiile de la art. 100 alin. (4) din Codul civil, ce prevăd că hotărârea judecătorească prin care se dispune anularea, completarea sau modificarea unul act de stare civilă, precum şi înregistrarea facută în temeiul unei asemenea hotărâri sunt opozabile oricărei alte persoane cât timp printr-o nouă hotărâre nu s-a stabilit contrariul.
#### de prevederile art. 100 alin. (4) din Codul civil, nu se poate vorbi de o rectificare a certificatului de căsătorie cu ##### ### ### ##### din data de 04.08.2017 sau de o menţiune adăugată la acesta, ci de modificarea acestuia astfel încât să reflecte noua identitate socială a reclamantului.
Aşadar, vechiul certificat de căsătorie a fost înlocuit cu noul act de stare civilă, reprezentat de certificatul de căsătorie cu ##### ### ### ###### din data de 26.10.2021, ce reflectă prezenta stare civilă a reclamantului de bărbat căsătorit cu o femeie.
Cu toate acestea, la examinarea cererii de transcriere a certificatului de căsătorie încheiat în străinătate, autoritatea administrativă s-a oprit cu analiza la primul act de stare civilă referitor la căsătorie şi nu a continuat demersul verificării efectelor juridice de modificare a certificatului de căsătorie cu ##### ### ### ##### din data de 04.08.2017 prin noul act de stare civilă, certificatul de căsătorie cu ##### ### ### ###### din data de 26.10.2021, reprezentând ultimul act valid de stare civilă privind căsătoria reclamantului.
Instanța mai reține că actele de stare civilă (naștere, căsătorie, deces) constată fapte sau situații juridice care există în realitate, ele nu creează aceste situații. Modificarea unui act de stare civilă prin hotărâre judecătorească are scopul de a conforma actul cu realitatea existentă. #### urmare, efectul hotărârii este declarativ, întrucât ea constată o situație preexistentă și nu creează o stare civilă nouă. Pentru că hotărârea nu creează, ci recunoaște o situație existentă anterior, modificarea se consideră că produce efecte de la data faptului originar, nu doar de la data hotărârii. Astfel, încă de la data a certificatului de căsătorie cu ##### ### ### ##### din data de 04.08.2017, se consideră că s-a realizat căsătoria între un bărbat și o femeie.
Art. 98 din Codul civil defineşte starea civilă ca fiind dreptul persoanei de a se individualiza, în familie şi societate, prin calităţile strict personale care decurg din actele şi faptele de stare civilă, dovada stării civile fiind făcută prin actele de naştere, căsătorie şi deces întocmite, potrivit legii, în registrele de stare civilă, precum şi prin certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestora, în conformitate cu art. 99 alin. (1) din Codul civil. Aceste prevederi pun în lumină că dobândirea stării civile se realizează ope legis, ca o consecinţă a faptelor (evenimentelor) producătoare de efecte de stare civilă (naşterea şi moartea) ori a actelor juridice de stare civilă (recunoaşterea filiaţiei, căsătoria, adopţia etc.) sau a unor hotărâri judecătoreşti definitive, după caz.
Ca atare, individualizarea persoanei în societate prin calităţile strict personale este, din punct de vedere legal, în stare de dependenţă faţă de menţiunile înscrise în documentele oficiale ce-i atestă starea civilă. Practic, cauza dedusă judecăţii evocă o neconcordanţă între starea civilă a reclamantului şi înscrisurile ce fac dovada identităţii sale în viaţa juridică în #######.
#### urmare, pentru ca dreptul reclamantului să nu fie limitat în mod nerezonabil, se impune ca acesta să beneficieze de posibilitatea de a-şi pune în acord aceste calităţi – statutul juridic de persoană căsătorită – cu cele cuprinse în actele de stare civilă astfel încât societatea să-l perceapă aşa cum este el de fapt.
În cauză, în temeiul dispoziţiilor anterior menţionate, precum şi prin aplicarea principiului proporţionalitaţii, prevalează interesul particular al reclamantului de a fi identificat ca o persoană căsătorită, fapt ce n-ar trebui ignorat în realitatea juridică. Cu alte cuvinte, prin cererea de transcriere a certificatului de căsătorie, reclamantul urmăreşte să-i fie recunoscut dreptul subiectiv de a se individualiza corect prin starea civilă şi, corelativ, de a pretinde terţilor să-i determine personalitatea tot prin intermediul acesteia.
Dată fiind noua identitate sexuală a reclamantului, instanța reține că cererea de transcriere a certificatului de căsătorie cu ##### ### ### ###### din data de 26.10.2021, eliberat de autorităţile britanice, în registrele române, este conformă cu ansamblul de condiţii de fond şi formă prevăzute la art. 41, art. 43, art. 44 din Legea nr. 119/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi la art. 98-101 din Codul civil referitoare la actele de stare civilă. Astfel, nerecunoaşterea admisibilităţii cererii de transcriere a certificatului de căsătorie încalcă dreptul reclamantului la identitate sub aspectul de a-i fi recunoscută starea civilă corectă şi reală.” (Extras din Hotărârea nr. 233/10.06.2025, pronunțată de către Tribunalul Olt, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, cod RJ 9d272eg25 (https://rejust.ro/juris/9d272eg25).
Fond: Tribunalul Brăila a admis cererea astfel cum a fost modificată. A dispus anularea anularea a Hotărârii Consiliului Local a comunei Romanu, Jud. Brăila nr. 77/20.12.2022, în ceea ce privește mențiunea cuprinsă în Anexa nr. 1, parte integrantă din această hotărâre, care prevede că „taxa de habitat este datorată: a) de persoane fizice, locuitori ai comunei Romanu, Jud. Brăila și b) de persoanele fizice care au domiciliul în afara localitătii Romanu, dar detin o locuinţă pe raza localității. Nivelul taxei de habitat percepute în aceste situatii este egal cu taxa de habitat pentru o persoană”, precum si anularea parțială a Hotărârii Consiliului Local a comunei Romanu Jud. Brăila nr. 81/15.12.2021, în ceea ce privește mențiunea cuprinsă în Anexa nr. l, parte integrantă din această hotărâre, care prevede că „taxa de habitat care este datorată numai de persoane fizice, locuitori ai comunei Romanu, Jud. Brăila”. A dispus obligarea pârâtelor să restituie reclamantei suma de 144 de lei, achitată cu titlu de taxa de habitat, pentru anii 2022 și 2023. Hotărârea a rămas definitivă prin respingerea recursului ca fiind nefondat.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în principal, următoarele aspecte:
„Tribunalul reține că în cauză sunt relevante dispozițiile art. 3 din Legea nr. 101/2006 privind serviciul de salubrizare a localităților potrivit cărora acestea se organizează și funcționează pe baza mai multor principii printre care și acelea privind: tarifarea echitabilă, corelată cu calitatea și cantitatea serviciului prestat; nediscriminarea și egalitatea de tratament al utilizatorilor.
De asemenea, potrivit art. 2 pct 55 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele locale “taxa este suma plătită de o persoană fizică sau juridică de regulă, pentru serviciile prestate acesteia de către un operator economic, o instituție publică ori un serviciu public.”
Relevante în cauză sunt și prevederile art. 484 alin 3 din Codul Fiscal potrivit cărora: “taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice sau juridice care beneficiază de serviciile oferite de instituția sau serviciul public de interes local potrivit regulamentului de organizare și funcționare al acestora, sau de la cele care sunt obligate, potrivit legii, să efectueze prestații ce intră în sfera de activitate a acestui tip de serviciu”.
În referire la taxa de habitat impusă pentru anul 2023 conform HCL /2022, tribunalul reține că prin instituirea unei taxe speciale de salubrizare, atât pentru proprietarii imobilelor locuite, cât și pentru cele nelocuite, se încalcă principiile prevăzute de art. 3 lit f și g din Legea nr. 101/2006, câtă vreme aceștia din urmă nu sunt beneficiarii serviciului pentru care a fost instituită respectiva taxă.
[…] tribunalul apreciază că instituirea unei taxe de habitat pentru persoanele care nu locuiesc în imobil, egale cu taxa de habitat pentru o persoană contravine principiului tarifării echitabile și corespunzător cantității serviciului prestat.
Împrejurarea că instituția Prefectului nu a contestat aceste acte administrative nu poate conduce la concluzia validității acestora, cât timp s-a facut dovada nelegalității adoptării acestora.
Urmare a anulării actelor administrative contestate, ca urmare a principiului accesorium sequitur principale, va dispune obligarea pârâtelor să restituie reclamantei suma achitată cu titlu de taxa de habitat, pentru anii 2022 și 2023.” ( Extras din Hotărâre civilă nr. 70/2024 pronunțată la data de 06 martie 2024 de către Tribunalul Brăila, Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, https://www.rejust.ro/juris/987624g46)
Recurs: Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondat. Hotărârea este definitivă.
În acest sens, instanța de recurs a reținut că:
“Cu titlu preliminar, Curtea reține faptul că taxa de habitat este o taxă specială în sensul art. 484 din Codul fiscal, aceasta nefiind prevăzută în mod expres în Codul Fiscal, cum este cazul taxei pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor, taxei pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate și taxa hotelieră.
Atunci când autoritățile deliberative ale administrației publice adoptă taxe speciale, cu excepția faptului că taxa poate fi aplicată doar în anumite domenii, aceasta se încasează numai de la persoanele care beneficiază în mod efectiv de serviciile oferite de instituție sau serviciul public de interes local pentru care s-au instituit taxele respective.
În cauză, nelegalitatea parțială a celor două hotărâri de consiliu local nu vizează faptul că autoritatea locală deliberativă a hotărât adoptarea unei taxe speciale de habitat, ci modalitatea în care consiliul local al comunei a înțeles să stabilească impunerea acestei taxe fără să țină cont de beneficiarii serviciului pentru care a fost instituită taxa.
De asemenea, în cazul persoanelor fizice care au domiciliul în afara localității, dar dețin o locuință pe raza localității, așa cum a reținut și instanța de fond, se încalcă principiile prevăzute de art. 3 lit. f și g din Legea nr. 101/2006, câtă vreme aceste persoane nu sunt beneficiarii serviciului pentru care a fost instituită taxa.
În cauză nu este vizat dreptul de a beneficia de serviciul de salubrizare al persoanei fizice sau juridice, ci impunerea unei taxe speciale “per persoană” și nu în funcție de calitatea și cantitatea serviciului prestat.
De asemenea, potrivit art 26 alin. 3 din Legea nr. 101/2006, privind serviciul de salubrizare a localităților, “(3) Autoritățile administrației publice locale au obligația să implementeze instrumentul economic “plătește pentru cât arunci” în conformitate cu prevederile art. 17 alin. (5) lit. h) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2021, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, autoritățile administrației publice locale ale unităților administrativ teritoriale au obligația de a implementa, cu respectarea prevederilor Ordonaței Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, instrumentul economic ”plătește pentru cât arunci” și aprobarea de tarife distincte pentru gestionarea cel puțin a deșeurilor de hârtie, metal, platic și sticla.”( Extras din Decizia nr. 679/R pronunțată în ședința publică din data de 09 iulie 2024 de către Curtea de Apel Galați, Secția contencios administrativ și fiscal, https://www.rejust.ro/juris/98g233de6).
Fond: Tribunalul Botoșani a admis, în parte, acțiunea, și a anulat parţial Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Botoșani nr. 366 din data de 21.12.2015 referitor la condiţionarea aprobării extinderii de achitarea la zi a sumelor destinate chiriei şi plata furnizorilor de utilităţi, în măsura în care condiţionarea se referă la debitele altor chiriaşi decât cei cărora li se aprobă extinderea. Totodată, instanța a anulat parţial Dispoziţia nr. 25395 din data de 19.10.2022, emisă de către Primarul municipiului Botoşani, referitor la condiţia achitării la zi a sumelor destinate chiriei şi plata furnizorilor de utilităţi, în măsura în care condiţionarea se referă la debitele altor chiriaşi.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele aspecte:
„ În speţă, după cum s-a arătat anterior, condiţia motivării actului administrativ nu este îndeplinită pentru soluţia normativă privind aprobarea extinderii şi repartizarea noii locuinţe sub condiţia achitării la zi a sumelor destinate chiriei şi plata furnizorilor de utilităţi de către noii chiriaşi.
În plus, reclamanţii, încadraţi în gradul de handicap grav, respectiv accentuat, beneficiază de dispoziţiile art. 20 din Lege nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap care prevăd acordarea unei camere de locuit, suplimentar faţă de normele minimale de locuit prevăzute de lege, pe baza contractelor de închiriere pentru locuinţele care aparţin domeniului public sau privat al statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale ale acestuia, precum şi scutirea de la plata chiriei pentru suprafeţele locative cu destinaţie de locuinţe deţinute de stat sau de unităţile administrativ-teritoriale ale acestuia şi care sunt în folosinţa acestor persoane, fără a se condiţiona acordarea acestor drepturi de încadrarea locuinţei repartizate în categoria locuinţelor ,,sociale”: (…)
Prin urmare, soluţia normativă cuprinsă în Hotărârea Consiliului Local al municipiului ######## nr. 366 din data de 21.12.2015 referitor la condiţionarea aprobării extinderii de achitarea la zi a sumelor destinate chiriei şi plata furnizorilor de utilităţi, este nelegală în măsura în care condiţionarea se referă la debitele altor chiriaşi decât cei cărora li se aprobă extinderea, cu preluarea acestor debite.
De asemenea, fiind adoptată în baza Hotărârii Consiliului Local al municipiului ######## nr. 366 din data de 21.12.2015, ca urmare anulării, prin prezenta, a temeiului legal al impunerii obligaţiei de preluare a obligaţiilor fostului chiriaş, şi Dispoziţia nr. 25395 din data de 19.10.2022 emisă de Primarul municipiului ########, referitor la condiţia achitării la zi a sumelor destinate chiriei şi plata furnizorilor de utilităţi, în măsura în care condiţionarea se referă la debitele altor chiriaşi, ca act administrativ cu caracter individual şi subsecvent, urmează a fi anulată.” (Extras din Hotărârea nr. 101/2024 din 13.03.2024 pronunțată de Tribunalul Botoșani, cod RJ 729268324, https://www.rejust.ro/juris/729268324).
Hotărârea a rămas definitivă, prin neexercitarea căii de atac.