5. Acțiune în obligarea UAT comuna Dumbrăveni, județul Suceava, la compensarea în bani a concediului de odihnă cuvenit și neefectuat pentru întreaga perioadă lucrată de salariat până la încetarea contractului individual de muncă (obligație scadentă la încetarea contractului individual de muncă), 1 octombrie 2024
Fond: Tribunalul Suceava a admis cererea de chemare în judecată formulată de către institutia Avocatul Poporului, în numele și pentru reclamantă. Astfel, s-a constatat refuzul nejustificat al Primarului comunei Dumbrăveni privind compensarea în bani a concediului de odihnă cuvenit şi neefectuat de reclamantă. De asemenea, a obligă pârâtul să achite reclamantei drepturi băneşti constând în compensarea în bani a concediului de odihnă reglementată de art. 37 din legea nr. 448/2006 pentru perioada lucrată în calitate de asistent personal în baza contractului de muncă încheiat cu Primăria comunei Dumbrăveni, drepturi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii, precum şi dobânda legală penalizatoare aferentă calculată de la data scadenţei şi până la data plăţii efective.
Hotărârea Tribunalului Suceava nu este definitivă.
4. Acțiune în constatarea inexistenței juridice a Instrucțiunilor nr. 3/13.11.2019 și nr. 2/16.12.2021, emise de Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități (nepublicate în Monitorul Oficial) și obligarea autorității la menționarea în certificatul de încadrare în grad de handicap a datei de naștere ca fiind data dobândirii handicapului (handicap congenital), 27 august 2024
Fond: Curtea de Apel București a admis cererea formulată. Astfel, s-a constatat inexistenţa Instrucțiunii nr. 3 din 13.11.2019 privind aplicarea prevederilor art. 58 şi art. 59 din Legea nr. 263/2010, emisă de pârâta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Persoanelor cu Dizabilităţi şi a Instrucțiunii metodologice nr. 2/16.12.2021, emisă de Comisia Superioară din cadrul Autorității Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Persoanelor cu Dizabilităţi.
Hotărârea Curții de Apel București nu este definitivă.
Fond: Tribunalul Buzău a respins cererea de chemare în judecată.
Recurs: Curtea de Apel Ploiești a admis recursul, a casat în tot sentinţa recurată şi, rejudecând, a admis în parte cererea de chemare în judecată. Astfel, a anulat în parte dispoziţia primarului, în sensul că plata indemnizaţiei se face începând cu luna iunie 2023, și a obligat pârâta U.A.T. Costeşti la plata către reclamant a indeminizaţiei în perioada 01.06.2023-31.08.2023, actualizată cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobânda legală de la data scadenţei fiecărei obligaţii, până la data plăţii efective.
Hotărârea Curții de Apel Ploiești este definitivă.
Fond: Tribunalul Buzău a admis acțiunea în contencios administrativ în contradictoriu cu pârâţii Primarul comunei Costeşti și UAT comuna Costeşti. Astfel, a dispus anularea dispoziţiei Primarului privind aprobarea plăţii indemnizaţiei lunare reclamantei, persoană cu handicap grav, și a obligat pârâta UAT comuna Costeşti, prin primar, la plata indemnizaţiei lunare cuvenite reclamantei, pentru perioada 13.07.2022 – 30.11.2022, actualizată cu indicele de inflație, precum şi la plata dobânzii legale de la data scadenței fiecărei sume lunare şi până la data plății efective.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele aspecte:
„Concluzionând, din textele legale redate, rezultă că voinţa legiuitorului a fost aceea ca plata efectivă a indemnizaţiei, adică virarea drepturilor băneşti cuvenite, să aibă loc în luna următoare depunerii cererii, textul de la art.30 alin.(2) din H.G. nr.268/2007 vizând doar executarea efectivă a obligaţiei de plată a indemnizaţiei, iar naşterea dreptului de creanţă al beneficiarului asupra indemnizaţiei, data de la care ia naştere acest drept, fiind reglementată de art.43 alin.(3) din Legea nr.448/2006. Odată ce s-a stabilit ca sunt îndeplinite cerințele legale pentru acordarea indemnizației de însoțitor, această indemnizație trebuie sa acopere întreaga perioada de valabilitate de certificatului de încadrare in grad de handicap așa cum rezulta din dispozițiile exprese ale art. 43 alin. 3 din Legea nr. 448/2006. ##### în vedere că în cauză, conform Certificatului de încadrare in grad de handicap nr. 6528/23.11.2021, reclamanta ####### ###### a fost încadrată în grad de handicap grav, cu asistent personal, începând cu data de 14.07.2021, iar până la data de 12.07.2022 reclamanta a fost internată în Spitalul de Psihiatrie şi ###### de ######### Săpoca, instanţa constată că începând cu data de 13.07.2022, reclamanta trebuie să beneficieze de indemnizaţia lunară prevăzută de dispoziţiile art.37 alin.3 raportat la art.42 alin.1 din Legea nr.448/2006. Contrar susţinerilor pârâtei, instanţa constată că nu este relevant momentul la care Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului ##### şi-a exprimat acordul cu privire la opţiunea reclamantei, prin curator special, sau momentul la care este depusă dovada calităţii de reprezentant legal de către ##### ######## #####, legiuitorul statuând în mod expres că indemnizaţia prevăzută la art.43 alin.(3) se face pe perioada valabilităţii certificatului de încadrare în grad de handicap şi se acordă începând cu luna următoare depunerii cererii. Prin urmare, plata efectivă a indemnizației se face începând cu luna imediat următoare depunerii cererii, dar și pentru perioada anterioară acestui moment, în măsura în care această perioadă este cuprinsă în termenul de valabilitate a certificatului de încadrare în grad de handicap.” (Extras din Hotarârea nr. 40/2025, pronunțată de Tribunalul Buzău, cod RJ 98e996588, https://www.rejust.ro/juris/98e996588)
Hotărârea Tribunalului Buzău nu este definitivă.
În recurs, în temeiul art. 242 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța a suspendat judecarea cauzei pentru neîndeplinirea de către intimatul reclamant a obligației stabilite în sarcina sa de a depune certificatul de moștenitor care dovedește calitatea sa de moștenitor.
1. Acțiune în constatarea inexistenței juridice a Instrucțiunii nr. 3/13.11.2019, emise de către Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități, a Instrucțiunii metodologice nr. 2/16.12.2021 a Comisiei Superioare, emise de către Comisia Superioară din cadrul Autorității Naționale pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții, precum și constatarea refuzului nejustificat al Comisiei de evaluare persoane adulte cu handicap din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 6 cu privire la „data ivirii handicapului” reclamantei, 3 ianuarie 2024
Fond: Tribunalul București a admis, în parte, cererea, sens în care a constatat inexistenţa Instrucțiunii nr. 3 din 13.11.2019 privind aplicarea prevederilor art. 58 și art 59 din Legea nr. 263/2010 şi a Instrucțiunii metodologice nr. 2/16.12.2021, emise de pârâta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Persoanelor cu Dizabilităţi. De asemenea, a obligat pârâta Comisia de evaluare persoane adulte cu handicap din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului la soluţionarea cererii reclamantei.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în principal, următoarele aspecte:
„Prin urmare, făcând parte din administraţia publică centrală de specialitate, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Persoanelor cu Dizabilităţi se va supune, în ceea ce priveşte actele administrative cu caracter normativ pe care le emite, obligaţiei de publicare în Monitorul Oficial, impuse de art.11 alin.1 din Legea nr.24/2000.
Verificând respectarea acestei obligaţii, tribunalul constată că niciuna dintre instrucţiunile ce fac obiectul petitelor nu este publicată în Monitorul Oficial.
În ceea ce priveşte sancţiunea care intervine în cazul nepublicării în Monitorul Oficial a actelor administrative cu caracter normativ, instanța apreciază ca aceasta este cea a „inexistentei” actului normativ şi nu cea a „nulității/nelegalității” acestuia, dat fiind că, potrivit art.11 alin.1 din Legea nr.24/2000, publicarea în Monitorul Oficial reprezintă o condiţie pentru intrarea în vigoare a actelor normative, adică pentru a lua fiinţă, pentru a exista din punct de vedere juridic, pentru a putea începe să producă efecte juridice şi pentru a intra in circuitul juridic. Un astfel de înscris, nepublicat în Monitorul Oficial, nu generează niciun efect juridic si deci, nu beneficiază de nicio prezumţie de legalitate, prezumţie care, eventual, să poată fi răsturnată ulterior pe calea unei acţiuni în anulare.
De altfel, sancţiunea inexistenţei actelor administrative normative nepublicate în Monitorul Oficial este recunoscută, pe lângă o parte a doctrinei juridice, inclusiv la nivelul Constituției, este adevărat, numai în privinţa decretelor prezidenţiale (art.100, alin.1, potrivit caruia „Nepublicarea atrage inexistenţa decretului”), respectiv a ordonanţelor şi a hotărârilor de guvern (art.108, alin.4, potrivit caruia „Nepublicarea atrage inexistenţa hotărârii sau a ordonanţei.”). Faptul ca legea fundamentala mentionează expres aceasta sancţiune numai în privinţa anumitor categorii de acte administrative normative, nu echivalează cu interzicerea aplicării ei în privinţa celorlalte categorii de acte administrative normative, din moment ce Titlul III, Capitolul V, Sectiunea 1 (Administraţia publică centrală de specialitate) nu conţine nicio referire la actele administrative pe care le pot emite autoritățile publice din administrația publică centrală de specialitate (şi deci nici la regimul lor juridic şi la sancţiunile aplicabile în cazul nerespectării lui), ele nefăcând obiectul de reglementare al legii fundamentale.
Distinct de cele de mai sus, însăși Curtea Constituțională, având de determinat conformitatea cu Constituția a limitelor controlului de legalitate permis de dispoziţiile art. 1, art. 2 alin. (1) lit. c), art. 4 alin. (4) şi art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, a statuat, prin decizia nr.###/2019, că:„33. Distinct de acestea, Curtea reţine că în temeiul art. 52 şi art. 126 alin. (6) din Constituţie autorul are la dispoziţie calea unei acţiuni prin care poate să solicite oricând instanţei judecătoreşti examinarea legalităţii unui act administrativ cu caracter normativ şi constatarea inexistenţei sale, astfel că accesul liber la justiţie nu este restricţionat în ceea ce priveşte contestarea legalităţii unor astfel de acte administrative. Sunt respectate astfel toate garanţiile specifice unui proces echitabil.34. Referitor la aplicarea sancţiunii inexistenţei actelor administrative cu caracter normativ, nepublicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, la care autorul excepţiei face referire (ordine ale ministrului de interne), Curtea subliniază că aceasta reprezintă un aspect a cărui clarificare revine instanţei judecătoreşti învestite cu soluţionarea litigiului în cadrul căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.”
Instanţa apreciază ca cele reţinute de Curtea Constituţională reprezintă o recunoaştere implicită a posibilității aplicării sancțiunii inexistenţei, inclusiv actelor administrative normative care nu sunt vizate direct de dispozițiile constituționale (decrete prezidentiale, ordonanţe şi hotărâri de guvern) şi care sunt deduse judecății prin intermediul prevederilor Legii nr.554/2004.
Pentru aceste considerente, tribunalul va admite capetele de cerere astfel cum au fost formulate şi va constata inexistenţa Instrucțiunii nr. 3 din 13.11.2019 privind aplicarea prevederilor art. 58 și art 59 din Legea nr. 263/2010 şi a Instrucțiunii metodologice nr. 2/16.12.2021 a Comisei Superioare, emise de pârâta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Persoanelor cu Dizabilităţi.” (Extras din Hotărârea nr. 10031/2024 din 13.12.2024, cod RJ de76278g4, https://rejust.ro/juris/de76278g4).
Hotărârea Tribunalului București nu este definitivă.