15. Acțiune în anularea unei Hotărâri a Consiliului local al Comunei Roma, județul Botoșani privind aprobarea Regulamentului de decontare a cheltuielilor de transport pentru funcționarii publici și personalul contractual din cadrul Primăriei comunei Roma, județul Botoșani, 22 decembrie 2025
Fond: Tribunalul Suceava a constatat că reclamanţii renunță la judecată. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
În acest sens, instanța a reținut că: „Pârâtul CLINIC ######## DE URGENȚĂ ”SFÂNTUL #### CEL NOU” SUCEAVA a depus la dosar întâmpinare prin care solicită în conformitate cu prevederile art. 243 Cod. Proc. Civ. să se constatei acţiunea rămasă fără obiect pentru următoarele motive: Referitor la petitul ce face obiectul prezentului dosar, respectiv obligaţia de a face menționează următoarele: În data de 19.02.2026 au fost eliberate numiților ######## ##### şi ######## ######## adeverinţele nr. (…) ce privesc sporurile cu caracter nepermanent pentru intervalele de timp solicitate, necesare la recalcularea pensiilor acestora. Adeverinţele au fost puse la dispoziţia sus numiților prin înmânare directă la sediul unităţii în data de 23.02.2026 ocazie cu care persoanele sus menţionate au dat şi o declaraţie prin care arată că, au primit documentele ce fac obiectul dosarului nr. ####/86/2025 aflat pe rolul Tribunalului Suceava şi nu mai au alte pretenţii faţă de unitate. Prin urmare având în vedere aspectele mai sus precizate solicită să se constate că acţiunea este rămasă fără obiect şi să se ia act de renunţarea reclamanţilor la judecată. A depus alăturat spre edificare în copii certificate Adeverinţele nr. 3178/19.02.2026 şi 3179/19.02.2026 şi declaraţia FN din data de 23.02.2026 a reclamanţilor. Solicită să se dispună judecarea prezentei cauze și în lipsă conform prevederilor art. 411, alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Pentru termenul de judecată de astăzi (….) reclamanţii ######## ##### şi ######## ########, au depus la dosar (fila 111) cerere de renunţare la judecata cererii de chemare în judecată, motivat de faptul că le-au fost eliberate de către Spitalului Clinic ######## de Urgență „Sf. #### cel Nou” Suceava adeverinţele solicitate.”
Fond: Tribunalul Prahova a admis acțiunea formulată de Avocatul Poporului pentru petentă în contradictoriu cu pârâții UNITATEA ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ A COMUNEI MĂNEŞTI, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI MĂNEŞTI și ŞCOALA GIMNAZIALĂ „GHEORGHE DIBOŞ”. Astfel, a constatat refuzul nejustificat al pârâților UNITATEA ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ A COMUNEI MĂNEŞTI și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI MĂNEŞTI de a aproba și aloca pârâtei ŞCOALA GIMNAZIALĂ „GHEORGHE DIBOŞ” sumele necesare decontării cheltuielilor de transport cuvenite reclamantei pentru perioada decembrie 2023-decembrie 2024. A obligat pârâții UNITATEA ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ A COMUNEI MĂNEŞTI și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI MĂNEŞTI să aprobe și să aloce pârâtei ŞCOALA GIMNAZIALĂ „GHEORGHE DIBOŞ” sumele necesare decontării cheltuielilor de transport cuvenite reclamantei pentru perioada decembrie 2023-decembrie 2024, stabilite de unitatea de învățământ pe baza cererilor de decontare, a documentelor justificative și a evidențelor proprii, cu respectarea dispozi?iilor legale incidente, actualizate cu indicele de inflație, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare aferentă, calculată de la data scadenței fiecărei obligații lunare și până la data plății efective. Obligă pârâta ŞCOALA GIMNAZIALĂ „GHEORGHE DIBOŞ” să calculeze și să plătească reclamantei contravaloarea cheltuielilor de transport efectuate pentru perioada decembrie 2023-decembrie 2024, în cuantumul stabilit pe baza cererilor de decontare, a documentelor justificative și a evidențelor proprii, cu respectarea dispozițiilor legale incidente, actualizată cu indicele de inflație, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare aferentă, calculată de la data scadenței fiecărei obligații lunare și până la data plății efective, după aprobarea și alocarea sumelor necesare de către pârâții UNITATEA ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ A COMUNEI MĂNEŞTI și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI MĂNEŞTI.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele aspecte:
„Noțiunea de refuz nejustificat este definită de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 ca exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane, fiind asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau a plângerii prealabile. În cauză, conduita autorităților locale se circumscrie acestei noțiuni, întrucât, deși aveau o obligație legală expresă de a include în bugetul local sumele necesare decontării navetei și deși au fost sesizate în mod repetat de unitatea de învățământ, de reclamantă și de Instituția Avocatul Poporului, acestea nu au aprobat și nu au alocat sumele aferente perioadei decembrie 2023-decembrie 2024. Instanța reține că este incident și art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, care definește excesul de putere ca exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor. În prezenta cauză, autoritățile locale nu aveau o marjă de apreciere asupra existenței dreptului la decontare, ci doar asupra operațiunilor tehnice și bugetare de punere în executare a acestui drept, în limitele și condițiile prevăzute de lege. Or, nealocarea fondurilor și neplata sumelor au transformat o obligație legală într-o opțiune administrativă, ceea ce echivalează cu exces de putere. Invocarea lipsei fondurilor, a unui buget local „suplu”, a inexistenței unei fundamentări considerate suficiente ori a priorității altor cheltuieli nu constituie o justificare legală, ci reprezintă exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice cu depășirea limitelor prevăzute de lege și cu încălcarea unui drept legal al reclamantei. Astfel, instanța nu poate primi apărarea potrivit căreia lipsa fondurilor ar justifica neaprobarea și nealocarea sumelor. ##### fondurilor nu este, în sine, o cauză exoneratoare de răspundere pentru autoritatea publică, în condițiile în care obligația legală a acesteia era tocmai aceea de a prevedea sumele necesare în bugetul local și de a proceda la rectificări bugetare atunci când împrejurările o impuneau. A admite contrariul ar însemna ca executarea unui drept conferit prin lege personalului didactic să depindă exclusiv de conduita discreționară a autorității locale și de modul în care aceasta își gestionează prioritățile bugetare, ceea ce ar lipsi de eficiență normele speciale în materia decontării navetei. Or, drepturile recunoscute prin lege nu pot fi condiționate de voința autorității debitoare și nu pot fi înlăturate prin invocarea propriei omisiuni de bugetare. Această concluzie este cu atât mai evidentă cu cât probele administrate nu arată o imposibilitate obiectivă, absolută și insurmontabilă de executare a obligației, ci o opțiune administrativă de a nu include sumele necesare pentru perioada dedusă judecății, justificată prin constrângeri bugetare, prin caracterul limitat al veniturilor, prin existența altor cheltuieli considerate prioritare sau prin susținerea că solicitările școlii nu ar fi fost suficient fundamentate. Or, niciuna dintre aceste împrejurări nu înlătură caracterul legal al obligației. #### autoritatea locală aprecia că documentația transmisă de școală era incompletă, avea obligația să solicite completări, să clarifice cuantumul, să verifice evidențele și să adopte măsurile bugetare necesare, nu să ignore dreptul legal al cadrului didactic și să lase neplătite sumele aferente unei perioade de peste un an. Instanța reține că documentele depuse de pârâta Unitatea administrativ-teritorială a comunei Mănești la data de 22.04.2026 nu infirmă susținerile reclamanților, ci confirmă existența unui blocaj administrativ și bugetar în raporturile dintre autoritatea locală și unitatea de învățământ. Adresa comunei Mănești nr. 2269/24.03.2025, răspunsul Școlii Gimnaziale „######## #####” nr. 528/27.03.2025, adresa comunei Mănești către Instituția Prefectului, adresa școlii nr. 580/04.04.2025, corespondența cu Instituția Prefectului și Consiliul ######## #######, precum și răspunsurile ulterioare ale comunei Mănești evidențiază că problema bugetării sumelor necesare funcționării școlii și decontării unor drepturi legale era cunoscută autorității publice, că unitatea de învățământ a transmis un buget în care a inclus sume necesare, inclusiv pentru naveta personalului didactic, și că autoritatea locală nu a preluat sau nu a valorificat corespunzător aceste solicitări. Faptul că între pârâți au existat neînțelegeri cu privire la forma bugetului, la fundamentarea acestuia ori la modalitatea de transmitere a documentelor nu poate fi opus reclamantei ###### ###### ####, care are calitatea de beneficiar al unui drept legal și care nu poate suporta consecințele unui conflict administrativ dintre angajator și ordonatorul principal de credite. Instanța reține, așadar, că neplata nu a fost determinată de inexistența dreptului petentei sau de neîndeplinirea condițiilor legale de către aceasta, ci de neasigurarea fondurilor de către autoritățile administrației publice locale. În aceste condiții, instanța constată că autoritățile locale nu au negat existența mecanismului legal de decontare, ci au opus petentei și unității de învățământ impedimente de natură bugetară, administrativă și formală. Or, aceste impedimente nu pot înlătura o obligație instituită direct prin lege, cu atât mai mult cu cât dreptul pretins are natura unui drept salarial accesoriu, derivat din raportul de muncă și din statutul personalului didactic din învățământul preuniversitar. Prin urmare, dreptul petentei nu depindea de conduita discreționară a autorităților locale. Odată formulată cererea de decontare și depuse documentele justificative, unitatea de învățământ avea obligația de a verifica și aproba cererile conform normelor metodologice, iar autoritatea locală avea obligația de a prevedea și aloca fondurile necesare. În cauză, procedura legală a fost urmată în substanța ei, întrucât petenta a depus cererile, școala a întreprins demersuri către autoritățile locale, iar autoritățile au avut cunoștință despre necesitatea finanțării. Refuzul UAT Comuna Mănești și al Consiliului Local al Comunei Mănești este nejustificat, deoarece se întemeiază pe motive care nu au aptitudinea de a paraliza executarea legii. ##### fondurilor, pretinsa insuficiență a fundamentării sau prioritizarea altor cheltuieli nu pot transforma o obligație legală într-o opțiune bugetară. Autoritatea publică are obligația de a-și organiza bugetul astfel încât să asigure executarea normelor imperative, nu de a invoca propria planificare bugetară deficitară pentru a refuza plata unui drept conferit de lege. În ceea ce privește perioada de timp în care dreptul reclamantei la decontarea cheltuielilor cu naveta a fost unul iluzoriu, instanța reține că înscrisurile dosarului justifică includerea perioadei decembrie 2023-decembrie 2024, edificator în acest sens fiind faptul că refuzul autorităților locale de a aproba și aloca fondurile a vizat, în fapt, întreaga perioadă pentru care reclamanta a solicitat decontarea și pentru care nu au fost asigurate sumele necesare, aspect recunoscut, implicit, de autoritate prin adresa comunei Mănești către Instituția Prefectului și către Avocatul Poporului în care confirmă că au fost alocate sume necesare decontării cheltuielilor de transport doar pentru anul 2025, nu și 2024, așadar restanțele aferente anului 2024 au rămas neacoperite. Astfel, instanța constată existența dreptului și a obligației corelative, precum și refuzul nejustificat al autorităților locale de a crea cadrul bugetar necesar executării dreptului, iar calculul aritmetic al sumelor lunare, în funcție de documentele justificative aferente fiecărei luni, va fi efectuat, în mod firesc, de angajator, respectiv de unitatea de învățământ, care deține cererile, evidențele de prezență, documentele justificative și competența administrativă de verificare. Prin urmare, în ceea ce privește cuantumul exact al fiecărei obligații lunare cu naveta, acesta urmează să fie stabilit de unitatea de învățământ pe baza cererilor de decontare, a documentelor justificative și a evidențelor proprii, cu respectarea dispozițiilor legale incidente.”
Hotărârea Tribunalului Prahova nu este definitivă.
Fond: Curtea de Apel Brașov a admis, în parte, acţiunea şi, în consecinţă, a constatat refuzul nejustificat al pârâtului Ministerul Apărării Naţionale de a emite avizul specific necesar vânzării imobilului situat în oraşul Râşnov, judeţul Braşov, compus din teren extravilan fâneaţă, şi a dispus obligarea acestui pârât la eliberarea avizului specific necesar vânzării imobilului identificat anterior, în conformitate cu art. 3 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 şi art. 12 alin.(1) lit.a) din Normele Metodologice, aprobate prin Ordinul comun nr. 719/740/M.57/2.333/2014. Respinge restul pretenţiilor reclamantei, ca nefondate. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Instanța a reținut că „#### încălcarea art. 1 alin. 5 din Constituţia României şi a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care reglementează dreptul de proprietate privată nu poate fi reţinută. Sub acest aspect, izvorul problemei nu este art. 4 lit. e) din ordin, ci un vid de reglementare în ceea ce priveşte situaţia procedurii înstrăinării libere – în măsura în care oferta de vânzare nu este acceptată de niciun preemptor şi de niciun potenţial cumpărător. În această situaţie, unitatea administrativ-teritorială emite, în termen de 10 zile lucrătoare de la expirarea termenului de 30 de zile în care potențialii cumpărători îşi pot exercita dreptul, procesul verbal de finalizare a procedurii [art. 10 alin. (5) din Legea nr. 17/2014]. Procesul-verbal de finalizare a procedurii eliberat de către unitățile administrativ teritoriale la expirarea termenelor procedurale, în situația în care nu au existat preemptori, nici potențiali cumpărători, nu înlocuiește avizele MADR, ci este un act administrativ care adeverește parcurgerea etapelor procedurale, fără să fie depuse comunicări de acceptare sau oferte de vânzare din partea potențialilor cumpărători. #### procesul-verbal prevăzut la art. 10 alin. 5 din lege nu este enumerat de legiuitor ca document necesar în vederea obținerii avizului MApN, deşi legiuitorul a optat să menţină prevederi precum cele de la art. 4 ^ 1 alin. 5 din lege, adică să permită vânzarea „liberă”. Acest aspect nu reprezintă, însă, un motiv de nulitate, ci de oportunitate a completării/modificării legii sau a ordinului, operaţiune care nu este în sarcina instanţei de contencios administrative (…).
În cauză, aşa cum s-a arătat mai sus, prevederile art. 4 lit. e) din Anexa 2 la Ordinul nr. 719/2014 se interpretează în sensul că avizul emis de MADR este necesar doar pentru situaţiile prevăzute de textul art. 9 din Legea nr. 17/2014 (pentru preemptori şi potențiali cumpărători), iar nu pentru potențialii cumpărători ca persoane care nu beneficiază de drept de preferinţă.
Pe cale de consecinţă, eliberarea avizului specific al Ministerului Apărării Naţionale pentru beneficiarii art. 4 ^ 1 alin. 5 din Legea nr. 17/2014 nu depinde de eliberarea avizului MADR, nefiind obligatoriu pentru această ultimă situaţie. Aceasta înseamnă că, la analizarea cererii de emitere a avizului specific, MApN nu poate condiţiona emiterea avizului său de depunerea avizului MADR pentru situaţia în care nici titularii dreptului de preemţiune şi nici potenţialii cumpărători menţionaţi la art. 4^1 din lege nu şi-au exprimat intenţia de a cumpăra terenul respectiv.
Concluzionând, Curtea apreciază că refuzul pârâtului MApN de a emite avizul specific, refuz manifestat prin adresa nr. (…) este contrar dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 17/2014 şi, prin urmare, nejustificat, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 554/2004.” (Extras din Hotărârea nr. 217/04.12.2025, pronunțată de către Curtea de Apel Brașov, Secţia contencios administrativ şi fiscal, cod RJ 5824e8945, https://rejust.ro/juris/5824e8945). Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Hotărârea Curții de Apel Brașov nu este definitivă.
Recurs: Înalta Curste de Casație și Justiție a respins recursul formulat de pârâtul Ministerul Apărării Naţionale prin Direcţia Generală Juridică împotriva Sentinţei nr. 217/2025 din 04 decembrie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Braşov – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, ca nefondat. Definitivă.
Solutie: Respinge ca nefiind întemeiată excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, invocată de către pârâta AGENŢIA JUDEŢEANĂ PENTRU PLĂŢI ŞI INSPECŢIE SOCIALĂ BRAŞOV, prin întâmpinare. Respinge ca nefiind întemeiată excepţia tardivităţii cererii de chemare în judecată, invocată de către pârâta AGENŢIA JUDEŢEANĂ PENTRU PLĂŢI ŞI INSPECŢIE SOCIALĂ BRAŞOV, prin întâmpinare. Admite cererea de chemare în judecată formulată pentru reclamanta (…) de INSTITUŢIA AVOCATUL POPORULUI, în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA JUDEŢEANĂ PENTRU PLĂŢI ŞI INSPECŢIE SOCIALĂ BRAŞOV. Obligă pe pârâta Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a Judeţului Braşov să emită decizie de stabilire a dreptului la indemnizaţie pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, în favoara reclamantei (…), având în vedere totalitatea veniturilor profesionale realizate de reclamantă în cele 12 luni din ultimele 24 premergătoare nasterii copilului (…). Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantei a cuantumului drepturilor băneşti cuvenite cu titlu de indemnizaţie pentru creşterea copilului, actualizate cu rata inflaţiei, la care să adaugă dobânda legală aferentă, începând cu data nasterii dreptului-respectiv data de 08.06.2022 şi până la data plătii efective.
Hotărârea Tribunalului Braşov nu este definitivă.