Acțiune în constatarea refuzului nejustificat al UAT Municipiul Brașov de a atribui un loc de veci unui beneficiar al Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, republicată, cu modificările și completările ulterioare și al Decretului-Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, 31 octombrie 2024
Acțiune în obligarea UAT comuna Dumbrăveni, județul Suceava, la compensarea în bani a concediului de odihnă cuvenit și neefectuat pentru întreaga perioadă lucrată de salariat până la încetarea contractului individual de muncă (obligație scadentă la încetarea contractului individual de muncă), 1 octombrie 2024
Acțiune în obligarea UAT comuna Ghimpați, județul Giurgiu, la angajarea unui asistent personal pentru un copil încadrat în grad de handicap grav cu asistent personal, 5 septembrie 2024
Acțiune în constatarea inexistenței juridice a Instrucțiunilor nr. 3/13.11.2019 și nr. 2/16.12.2021, emise de Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități (nepublicate în Monitorul Oficial) și obligarea autorității la menționarea în certificatul de încadrare în grad de handicap a datei de naștere ca fiind data dobândirii handicapului (handicap congenital), 27 august 2024
Fond: Curtea de Apel București a admis cererea formulată. Astfel, s-a constatat inexistenţa Instrucțiunii nr. 3 din 13.11.2019 privind aplicarea prevederilor art. 58 şi art. 59 din Legea nr. 263/2010, emisă de pârâta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Persoanelor cu Dizabilităţi şi a Instrucțiunii metodologice nr. 2/16.12.2021, emisă de Comisia Superioară din cadrul Autorității Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Persoanelor cu Dizabilităţi.
Hotărârea Curții de Apel București nu este definitivă.
Acțiune în obligarea Inspecției Judiciare la soluționarea unei sesizări semnate olograf și transmise, în format scanat, prin poșta electronică, 27 august 2024
Acțiune privind anularea unei hotărâri a Consiliului local al municipiului Tecuci, județul Galați, referitoare la achitarea taxelor de salubrizare percepute pentru imobilele nelocuite aflate în municipiul Tecuci, 23 iulie 2024
Fond: Tribunalul Slobozia a admis cererea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al Municipiului Slobozia şi Primarul Municipiului Slobozia, şi, pe cale de consecinţă, constată nelegalitatea unor prevederi din Regulamentul privind procedura de atestare a persoanelor fizice în vederea dobândirii calităţii de administrator de condominii în mun. Slobozia, aprobat prin Hotărârea Consiliului Local al municipiului Slobozia nr. 71 din 29.04.2020, modificată şi completată prin Hotărârea Consiliului Local al municipiului Slobozia nr. 281 din 26.10.2023, fiind dispusă în acest sens anularea parţială a actelor administrative menţionate emise de autoritatea locală, şi anume, cu referire la condiţia adăugată, respectiv, aceea ca domiciliul solicitantului să fie pe raza municipiului Slobozia. Obligă Primarul Municipiului Slobozia la emiterea către reclamantă a atestatului de administrator condominii. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Hotărârea Tribunalului Slobozia nu este definitivă.
Acțiune în anularea unor dispoziții ale HCL Constanța nr. 325/2021, referitoare la dobânzile și penalitățile percepute în caz de neplată a chiriei stabilite pentru locuințele sociale, 3 iunie 2024
Fond: Tribunalul Buzău a respins cererea de chemare în judecată.
Recurs: Curtea de Apel Ploiești a admis recursul, a casat în tot sentinţa recurată şi, rejudecând, a admis în parte cererea de chemare în judecată. Astfel, a anulat în parte dispoziţia primarului, în sensul că plata indemnizaţiei se face începând cu luna iunie 2023, și a obligat pârâta U.A.T. Costeşti la plata către reclamant a indeminizaţiei în perioada 01.06.2023-31.08.2023, actualizată cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobânda legală de la data scadenţei fiecărei obligaţii, până la data plăţii efective.
Hotărârea Curții de Apel Ploiești este definitivă.
Fond: Tribunalul Bucuresti a admis cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului Giurgiu. A anulat în parte Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Giurgiu nr. 40 din data de 13.02.2019, respectiv art. 4 alin. (1) din Anexa nr. 1 privind instituirea taxei pe habitat pentru persoanele fizice din Mun. Giurgiu. A anulat în parte Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Giurgiu nr. 42 din data de 18 februarie 2019, privind completarea si modificarea Anexei 1 la Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Giurgiu nr. 40 din data de 13 februarie 2019, respectiv art. 5 alin. (2) din Anexa nr. 1A. A anulat în parte Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Giurgiu nr. 351 din data de 18.09.2019, privind modificarea Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Giurgiu nr. 40 din data de 13 februarie 2019 privind instituirea taxei de habitat pentru persoanele fizice din Municipiul Giurgiu, modificata si completată prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Giurgiu nr. 42 din data de 18 februarie 2019, respectiv art. II, cu referire la modificarea art. 5 alin. 2 din Regulamentul privind instituirea taxei de habitat pentru persoanele fizice din Mun. Giurgiu, aprobat prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Giurgiu nr. 40 din data de 13.02.2019, modificată prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Giurgiu nr. 42 din data de 18 februarie 2019. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Hotărârea Tribunalului București nu este definitivă.
Acțiune în anularea deciziei de impunere privind stabilirea impozitelor/taxelor datorate de către persoanele fizice, emise de către Primăria Orașului Ștefănești și în consecință, emiterea unei noi decizii de impunere ținând cont de faptul că, în raport de ierarhizarea funcțională a localităților urbane și rurale, satul Valea Mare-Podgoria este sat ce aparține orașului Ștefănești, deținând rangul V, 12 aprilie 2024
Fond: Tribunalul Buzău a admis actiunea în contencios administrativ în contradictoriu cu pârâţii Primarul comunei Costeşti și UAT comuna Costeşti. Astfel, a dispus anularea dispoziţiei Primarului privind aprobarea plăţii indemnizaţiei lunare reclamantei, persoană cu handicap grav, și a obligat pârâta UAT comuna Costeşti, prin primar, la plata indemnizaţiei lunare cuvenite reclamantei, pentru perioada 13.07.2022 – 30.11.2022, actualizată cu indicele de inflație, precum şi la plata dobânzii legale de la data scadenței fiecărei sume lunare şi până la data plății efective.
Hotărârea Tribunalului Buzău nu este definitivă.
Acțiune în constatarea refuzului nejustificat al UAT Municipiul Brașov de a atribui un loc de veci unui beneficiar al Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, republicată, cu modificările și completările ulterioare și al Decretului-Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, 27 martie 2024
Fond: Tribunalul Brașov a admis cererea de chemare în judecată formulată de Institutia Avocatul Poporului, în numele şi pentru reclamantă, prin curator, în contradictoriu cu pârâta UAT Municipiul Braşov şi, în consecinţă, a constatat refuzul nejustificat al acestei autorități privind atribuirea unei loc de veci în beneficiul reclamantei, în calitate de beneficiară a OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000. Totodată, pârâta a fost obligată la recunoaşterea dreptului legitim al reclamantei, prin atribuirea, în mod gratuit, a unui loc de veci.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele aspecte:
„Transpunând la cauza dedusă analizei, Tribunalul constată că, răspunsurile oferite de către Primăria Municipiului ###### în urma cererilor formulate de către reclamantă, direct ori prin intermediului institutiei Avocatul Poporului, pentru recunoașterea dreptului său de a-i fi acordat, în mod gratuit, un loc de veci, îndeplinesc cerintele unui ”refuz nejustificat” în accepțiunea oferită acestei notiuni de Legea contenciosului administrativ, întrucât, prin conduita adoptată autoritatea publică sesizată a lipsit reclamanta de un drept recunoscut prin efectul legii, respectiv prin prevederile art. 5 lit.g din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Astfel, în conditiile în care, reclamanta detine calitatea de persoană beneficiară a drepturilor conferite de OG nr. 105/1999, fiind refugiată din ###### în #### ####### ## ######## ##.11.1940-06.03.1945, iar printre aceste drepturi este reglementată și posibilitatea acordării, la cerere, cu titlu gratuit, a unui loc de veci, autoritatea publică locală competentă nu poate refuza recunoasterea unui atare beneficiu legal, pentru motivul că, în cadrul unității administrativ teritoriale există un singur cimitir aflat în proprietatea municipiului, în incinta căruia nu mai există locuri de înhumare care să poată fi acordate în mod gratuit destinatarilor Legii nr. 189/2000, pentru aprobarea OG nr.105/1999, și ai Decretului #### nr. 118/1990.
În măsura în care, situatia se prezintă conform celor susținute de către Primăria Municipiului ###### în cuprinsul adreselor de răspuns comunicate în atenția reclamantei și a institutiei Avocatul Poporului, atunci în sarcina sa subzistă obligatia de a initia demersurile legale necesare pentru crearea unor noi locuri de veci/înhumare, în asa fel încât să poată fi pusă în aplicare în mod efectiv și concret reglementarea specială oferită prin conținutul OG nr. 105/199 care, la art. 5 lit.g, statuează în mod expres faptul că, persoanelor prevăzute de la art. 1, 3 şi 3^1 din ordonanță li se acordă, la cerere, în mod gratuit, un loc de veci.” (Extras din Hotărârea nr. 15/2025 din 10.01.2025 pronunțată de Tribunalul Brașov, cod RJ 2398274de, https://www.rejust.ro/juris/ 2398274de).
Hotărârea Tribunalului Brașov nu este definitivă.
Acțiune în constatarea inexistenței juridice a Instrucțiunii nr. 3/13.11.2019, emise de către Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități, a Instrucțiunii metodologice nr. 2/16.12.2021 a Comisiei Superioare, emise de către Comisia Superioară din cadrul Autorității Naționale pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții, precum și constatarea refuzului nejustificat al Comisiei de evaluare persoane adulte cu handicap din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 6 cu privire la „data ivirii handicapului” reclamantei, 3 ianuarie 2024
Fond: Tribunalul București a admis, în parte, cererea, sens în care a constatat inexistenţa Instrucțiunii nr. 3 din 13.11.2019 privind aplicarea prevederilor art. 58 și art 59 din Legea nr. 263/2010 şi a Instrucțiunii metodologice nr. 2/16.12.2021, emise de pârâta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Persoanelor cu Dizabilităţi. De asemenea, a obligat pârâta Comisia de evaluare persoane adulte cu handicap din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului la soluţionarea cererii reclamantei.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în principal, următoarele aspecte:
„Prin urmare, făcând parte din administraţia publică centrală de specialitate, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Persoanelor cu Dizabilităţi se va supune, în ceea ce priveşte actele administrative cu caracter normativ pe care le emite, obligaţiei de publicare în Monitorul Oficial, impuse de art.11 alin.1 din Legea nr.24/2000.
Verificând respectarea acestei obligaţii, tribunalul constată că niciuna dintre instrucţiunile ce fac obiectul petitelor nu este publicată în Monitorul Oficial.
În ceea ce priveşte sancţiunea care intervine în cazul nepublicării în Monitorul Oficial a actelor administrative cu caracter normativ, instanța apreciază ca aceasta este cea a „inexistentei” actului normativ şi nu cea a „nulității/nelegalității” acestuia, dat fiind că, potrivit art.11 alin.1 din Legea nr.24/2000, publicarea în Monitorul Oficial reprezintă o condiţie pentru intrarea în vigoare a actelor normative, adică pentru a lua fiinţă, pentru a exista din punct de vedere juridic, pentru a putea începe să producă efecte juridice şi pentru a intra in circuitul juridic. Un astfel de înscris, nepublicat în Monitorul Oficial, nu generează niciun efect juridic si deci, nu beneficiază de nicio prezumţie de legalitate, prezumţie care, eventual, să poată fi răsturnată ulterior pe calea unei acţiuni în anulare.
De altfel, sancţiunea inexistenţei actelor administrative normative nepublicate în Monitorul Oficial este recunoscută, pe lângă o parte a doctrinei juridice, inclusiv la nivelul Constituției, este adevărat, numai în privinţa decretelor prezidenţiale (art.100, alin.1, potrivit caruia „Nepublicarea atrage inexistenţa decretului”), respectiv a ordonanţelor şi a hotărârilor de guvern (art.108, alin.4, potrivit caruia „Nepublicarea atrage inexistenţa hotărârii sau a ordonanţei.”). Faptul ca legea fundamentala mentionează expres aceasta sancţiune numai în privinţa anumitor categorii de acte administrative normative, nu echivalează cu interzicerea aplicării ei în privinţa celorlalte categorii de acte administrative normative, din moment ce Titlul III, Capitolul V, Sectiunea 1 (Administraţia publică centrală de specialitate) nu conţine nicio referire la actele administrative pe care le pot emite autoritățile publice din administrația publică centrală de specialitate (şi deci nici la regimul lor juridic şi la sancţiunile aplicabile în cazul nerespectării lui), ele nefăcând obiectul de reglementare al legii fundamentale.
Distinct de cele de mai sus, însăși Curtea Constituțională, având de determinat conformitatea cu Constituția a limitelor controlului de legalitate permis de dispoziţiile art. 1, art. 2 alin. (1) lit. c), art. 4 alin. (4) şi art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, a statuat, prin decizia nr.###/2019, că:„33. Distinct de acestea, Curtea reţine că în temeiul art. 52 şi art. 126 alin. (6) din Constituţie autorul are la dispoziţie calea unei acţiuni prin care poate să solicite oricând instanţei judecătoreşti examinarea legalităţii unui act administrativ cu caracter normativ şi constatarea inexistenţei sale, astfel că accesul liber la justiţie nu este restricţionat în ceea ce priveşte contestarea legalităţii unor astfel de acte administrative. Sunt respectate astfel toate garanţiile specifice unui proces echitabil.34. Referitor la aplicarea sancţiunii inexistenţei actelor administrative cu caracter normativ, nepublicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, la care autorul excepţiei face referire (ordine ale ministrului de interne), Curtea subliniază că aceasta reprezintă un aspect a cărui clarificare revine instanţei judecătoreşti învestite cu soluţionarea litigiului în cadrul căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.”
Instanţa apreciază ca cele reţinute de Curtea Constituţională reprezintă o recunoaştere implicită a posibilității aplicării sancțiunii inexistenţei, inclusiv actelor administrative normative care nu sunt vizate direct de dispozițiile constituționale (decrete prezidentiale, ordonanţe şi hotărâri de guvern) şi care sunt deduse judecății prin intermediul prevederilor Legii nr.554/2004.
Pentru aceste considerente, tribunalul va admite capetele de cerere astfel cum au fost formulate şi va constata inexistenţa Instrucțiunii nr. 3 din 13.11.2019 privind aplicarea prevederilor art. 58 și art 59 din Legea nr. 263/2010 şi a Instrucțiunii metodologice nr. 2/16.12.2021 a Comisei Superioare, emise de pârâta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Persoanelor cu Dizabilităţi.” (Extras din Hotărârea nr. 10031/2024 din 13.12.2024, cod RJ de76278g4, https://rejust.ro/juris/de76278g4).
Hotărârea Tribunalului București nu este definitivă.